Am citit de curând un articol despre creierul uman (ăăă..da, mai citesc şi altceva decât etichete de firmă prin mall-uri) şi mecanismele care ne guvernează gândirea. Ei bine, articolul începea cu mesajul scris pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi – „cunoaşte-te pe tine însuți”. Jur că l-am citit până la capăt, nu doar începutul, cum am făcut cu Demonii lui Dostoievski, de şi acum mă dă tata drept exemplu negativ de fiecare dată când recomandă cartea asta vreunui amic. Întrebarea care mi-a fulgerat „gânditorul” în secunda doi a fost: „Bun, ajung să mă cunosc, dar dacă nu îmi place persoana pe care o descopăr?”. Că de asta ştim cu toții că nu putem fugi, nu putem să îi dăm block sau un număr greşit şi să sperăm că ne sună abia după ce părăsim incinta ca să nu se prindă de strategie. Cum poți ajunge să placi pe cineva pe care doar tu ai puterea să îl/o schimbi ? Asta rămâne lipită de tine ca timbrul de scrisoare, sau ca sosu’ cu usturoi de şaorma de la Kogălniceanu, pentru cunoscători. Cred că este cea mai dificilă parte – să conştientizezi că nu îți place un anumit lucru la tine, să accepți asta şi să te hotărăşti că trebuie să schimbi ceva. Uneori poate fi vorba de felul în care reacționezi în anumite situații, alteori de o trăsătură fizică.

Eu, de exemplu, aş vrea să schimb fooooarte multe lucruri la mine. De la aspectul fizic (da’ măh, ştiu că sunt prințesă unikată şi că aberez acum. Nah..cum poți să perfecționezi perfecțiunea, right ?? 😛  ) şi până la reacția mea vizavi de anumite persoane care îmi tranzitează viața de zici că aleargă la maratonu’ din Apuseni şi mă lasă cu un gust amar. De fapt tot noi suntem de vină şi aici. Suferințele, fricile, complexele pe care le avem ies la suprafață chiar atunci când încercăm să ne prezentăm altei persoane. Fix atunci ne vedem cu două sprâncene inegale sau mai rău – cu una singură 😀 când, de fapt, vrem să emanăm sex-appeal prin toată fibra. Fix atunci încercăm să dregem busuiocu’ deşi sfârşim prin a scoate şi mai mult în evidență părțile negative sau, în fine, ce credem noi că este negativ.

Vi s-a întâmplat şi vouă să nu vă placă ceva ? Nu ştiu..să zicem că aveți fruntea mai lată şi de fiecare dată când vorbiți cu cineva îi surprindeți privirea chiar în zona frunții voastre, de parcă ar încerca să vă vadă cel de-al treilea ochi adormit. Asta mă duce cu gândul la o altă cugetare din bătrâni pe care o tot aud, una deep de zici că îi şanț pe DN1. Sună cam aşa: „Dacă tu nu te placi, cum să ceri altuia să te placă?”. Huh ? Huh ? That’s a job for Superman sau măcar pentru Chuck Norris, că am citit undeva că e mama şi tata la toți…  Sau poate e chiar punctul de la care să începi schimbarea.

Mă gândesc că putem face cu toți câte o listă. Da, o listă cu lucrurile care ne schimbă starea de spirit, care ne dau sentimentul ăla de căldură de la Tropice ce ne inundă tot corpul. Apoi să începem să le bifăm…cam cum facem când luăm ingrediente pentru o cină romantică cu care vrem să-l dăm pe spate pe The one deşi ştim că ajungem să comandăm în ultimul moment meniul 3 de la restaurantul din colț pe motiv că ni s-a ars sparanghelul la foc mocnit cât ne hotărâm cu ce textilă fină să ne împodobim trupul avid de complimente.

Hai că eu încep să îmi fac lista. Vă spun mai târziu dacă mi-a dat cu virgulă sau cu semnul exclamării. La cum mă ştiu… o să-mi dea cu alizeu prin cont, but whatever works… 😉